Am fost in Romania

Ne aflam la finalul unui turneu electoral care a reusit sa ne întregeasca imaginea asupra realitatilor cu care se confrunta românii în toate provinciile tarii. Este cât se poate de clar ca, indiferent de zona în care traiesc, cetatenii României reclama, în fond, aceleasi neajunsuri. De la Constanta la Botosani sau de la Timisoara la Bucuresti observam neîncrederea accentuata în actuala clasa politica si în promisiunile exagerate ale unui candidat sau ale altuia.

Am discutat cu oamenii de la tara si acestia au acceptat sa intre în dialog cu noi fara momeli specifice perioadelor de campanie electorala. Am vorbit cu ei despre saracie si despre lipsa titlurilor de proprietate, despre imposibilitatea de a trai în conditiile reglementate de actualii guvernanti. Am aflat de la ei ca populatia rurala este din ce în ce mai putin o simpla masa de manevra, pacalita cu promisiuni de subventii ireale sau cu petreceri câmpenesti de partid. Am cunoscut un agricultor pensionar din satul Reteag, Bistrita Nasaud, care tocmai primise o indexare de…657 lei. Iata protectia sociala !

Am întâlnit preoti ai diferitelor confesiuni, slujitori ai Domnului, care indiferent de cultul carora s-au dedicat, au fost placut surprinsi sa întâlneasca oameni politici care calca pragul bisericilor fara a fi însotiti de camere de luat vederi sau liote de scribi platiti. Am aflat de la ei ca sunt pregatiti sa se implice direct în mersul societatii românesti atâta vreme cât conditiile materiale si cadrul legislativ propus de PNTCD le-ar putea permite în viitor sa îsi îndeplineasca aceasta menire.

Am vazut spitale întretinute de stat, dar si clinici private sau aflate sub patronajul diverselor confesiuni religioase. Chiar daca ofera conditii net diferite pentru tratarea pacientilor, în ambele cazuri apar aceleasi probleme privind cadrul legislativ si sistemul impus de actuala configuratie parlamentara.

Stiind ca vin dintr-un oras în care Vestul si bunastarea nu mai reprezinta doar un miraj, locuitorii oraselor prin care am trecut cu pasul (si nu în goana masinilor cu girofar) mi-au spus ca sunt oarecum invidiosi pe timisoreni. Însa am reusit sa-i facem sa înteleaga ca distantele geografice nu trebuie sa se confunde cu diferentele privind nivelul de trai sau procentul investitiilor straine. La Botosani am gasit oameni resemnati la gândul ca “noi suntem în zona rosie, nu mai scapam de comunism”.

Gata, domnilor tovarasi ! Ati dominat destul prin saracire, aroganta si conditionari cinice. Ati pacalit destul prin pomeni si promisiuni creatoare de iluzii. Ati folosit destul Biserica în scopuri politice si de propaganda. Lumea nu va mai crede. Încercarea de a privi oamenii în ochi doar din patru în patru ani nu mai da roade.

Pe unii poti sa îi pacalesti pentru un timp. Pe altii îi poti pacali tot timpul. Dar nu poti pacali la nesfârsit un popor întreg. Iar poporul din România care depaseste granitele cartierului Primaverii nu mai poate fi pacalit. El are nevoie de o alta cale. Cea dreapta.

Dr. Gheorghe Ciuhandu
Presedinte PNTCD
22 octombrie 2004